Stiu

Pierduti mereu in umbra
Ideea iarasi ne-o alunga
Acei ce fara luminare
Traiesc in falsa intruchipare

Cu-n zambet trist de consolare
Fortat de-atata cautare
Incearca-n nestiinta lor
Sa taie aripile in zbor

Si s-au pierdut atatea lucruri
Caci nu au idealuri
Si –asteapta acum nestiutori
Incununari cu lauri

Orbiti de-o singura credinta
Se duc asa in nefiinta
Caci n-au sa afle niciodata
Ca lumea este doar o poarta

Grabiti in drumul lor nefast
Crezand ca rolul lor e cast
Lasa doar praf in urma
Si-apoi viata li se curma

Pentru ca au o constiinta
Cred ca este de cuvinta
Sa judece cu incapatanare
Tot ce-n cale le apare

Si cu-atata indarjire
Cred ca ce fac ei e bine
Incat calca in picioare
Tot ce e frumos sub soare

Nu e loc de vreo-ncercare
Sa le-arati ca nu-i cum pare
Si -adevarul absolut
De nimeni nu-i cunoscut

Si se duc in continuare
Cercetand cu incrancenare
Lucruri fara de valoare

Se vor pierde in uitare